Definitivez o lucrare în care am tratat inclusiv violul conjugal/partenerial. De la început vă spun: e greu de probat științific (mai ales în expertize), DAR NU IMPOSIBIL. Problema este spinoasă. Justiția/autoritățile din România se arată, de cele mai multe ori, neputincioase și departe de subiect. Însă!
C.E.F.S. (Chestionar de Evaluare a Fantasmelor Sexuale), acel chestionar pe care v-am rugat să-l completați a identificat și acest factor (scală). Mai exact, itemi care, în urma unor analize statistice, surprind un nucleu de fantasme sexuale care prezic violul conjugal/partenerial. Mai concret: dacă faceți sex cu partenerul și vă place mai brutal, iar el acceptă, se numește sex brutal consimțit cu/de partener. Dacă simțiți durere în timpul actului intim și spuneți „STOP!”, iar partenerul continuă (dar continuă, nu glumă), atunci se numește „viol”. Viceversa e la fel de valabilă, chiar dacă poate părea neplauzibilă.
Acum, faptul că scena violului este un stereotip pentru multe femei (asaltul pe o alee), adesea împiedică identificarea, declararea la Poliție sau penalizarea lui din partea femeii. Este un fapt identificat încă din 1982 (https://www.nytimes.com/1982/11/29/style/relationships-marital-rape-as-an-issue.html). În general, când violezi în cuplu/familie, vrei să-l umilești pe celălalt. Iar asta reprezintă pentru tine, bărbatul, un trofeu. Este ceea ce eu am remarcat ca efect al violului, în acest context, „reflex de antidezintegrare și defragmentare a Eului”.
Sper ca, în curând, victimele violențelor sexuale și/sau parteneriale/conjugale să poată solicita în instanță, prin avocații lor (pe lângă ordinul de restricție, veșnica discuție despre castrarea chimică, brățările electronice, expertiza de la IML care, fie vorba între noi, în practică nu prea e luată în considerare de magistrați!), măsurarea fantasmelor sexuale specifice violului și/sau violului conjugal. Până la alte studii, va trebui să înțelegem că fantasmele noastre sexuale: (1) nu sunt un moft; (2) funcționează după reguli inconștiente și conștiente/semi-conștiente; (3) sunt condiționate social; (4) au o importanță covârșitoare în decizia comiterii violului (peste 63% din motivație).
