Dacă n-ai închisori cu arhitectură și viziuni blânde, cum poți pretinde ca deținutul să capete virtuțile viitoarei sale reintegrări și reabilitări sociale? Dacă sistemul arhitectural și arhitectonic al închisorii românești este, în esență, expresia unui surplus de angoasă, cum de ai pretenția ca pedeapsa de judecător să fie strict disciplinară și privativă de libertate? Unde excede judiciarul și unde se oprește mânia dreptului de a pedepsi?
Foucault (1975; 2005) vorbește despre cunoașterea clinică a deținutului.
Închisoarea ca loc de observare clinică a indivizilor pedepsiți.
„Jurnalul unui psiholog criminolog”
2013-prezent
Contact:
0758 806 541
office@alinles.ro