„…individul își are propria tendință normală spre exprimarea de sine deschisă și bucuroasă, spre actualizarea celor mai bune înclinații ale sale. Și totuși, se trezește adeseori în situații în care trebuie să-și camufleze tocmai aceste abilități.
În societatea noastră, individul superior învață în general să îmbrace o mantie cameleonică de falsă modestie și smerenie. Sau, în cel mai rău caz, a învățat să nu spună deschis ce crede despre propria persoană și înaltele sale abilități. Pur și simplu nu e permis, în societatea noastră, ca un individ extrem de inteligent să spună: «Sunt o persoană foarte deșteaptă». În societatea noastră, o asemenea atitudine ofensează. Este numită lăudăroșenie și, în general, dă naștere la reacții negative, ostilitate și chiar agresiune.
Astfel, enunțarea propriei superiorități – chiar dacă este justificată, realistă și dovedită –este resimțită frecvent de ceilalți ca o încercare de dominare din partea celui care vorbește și, concomitent, ca încercare de subordonare a celui care ascultă. Deloc surprinzător, deci, că interlocutorul va respinge o asemenea afirmație și va deveni agresiv. Un fenomen de acest fel pare să fie comun multor culturi de pe întreg globul. În consecință, individul superior se minimalizează pe sine pentru a evita contraatacuri din partea celorlalți”.
Abraham Maslow
