Perpendicularitatea abuzului în serviciu nu reprezintă direct-proporționalitatea dintre cauză și efect. Cantitatea de informație ingurgitată de transmițătorul X remisă receptorului Y poate reprezenta principala formă de abuz a ceea ce urmează. Dacă forma de abuz inițială nu este încarcerată la timp de mintea ilustră, lanțul slăbiciunilor continuă/va continua. De la DNA-ul minții la DIICOT-ul sufletului nu este decât un pas violent. Dar un pas cât un viol administrativ. Când permiți abuzului în serviciu să se transforme într-o hidră a sistemului, mă tem că i-ai permis diavolului să cânte la pian. Ori diavolul nu are timp să cânte la pian! Diavolul este ocupat să transmită abuzul în serviciu ca pe o ștafetă la atletism.
Când se ajunge la efectul final, abuzul în serviciu ia forma unui imens malpraxis, dar și a unei intense disonanțe cognitive în mințile colorate ale pionilor. De ce? Pentru că fiecare particularitate a abuzului la serviciu ia forma unei corectitudini magistrale! Cantitatea devine un succes, iar calitatea, o cauză… pierdută.

