Ideea 1
În cazul crimelor din furie (conflict spontan), psihologul criminolog are în vedere ideea conform căreia amenințările și pericolele persistă și au propria lor viață psihică. Amintirea, reprezentarea și gândul la aceste amenințări și pericole nu dispar în urma eventualelor descărcări cathartice.
Ideea 2
Chiar dacă răspunsul (actul criminal) apare de departe ca un act reflex involuntar, este răspunsul unei reacții care are la bază o neplăcere excesivă (H. Parens) acumulată sub forma urii din perioade timpurii (până la vârsta de 1 an), așa-zisa „demascare a sinelui” conținând sentimente precum rușinea, ura, rana narcisică dar și stările afective reactive.
Ideea 3
Persoanele care au trăit evenimente neplăcute intense (traume) și au internalizat defectuos trăirile afective rezultate (capacitate de reziliență scăzută, capacitate de rezervă scăzută etc.), sunt mult mai predispuse să trăiască sentimente precum rușinea, ura și umilirea.
Ideea 4
Impactul pe care furia și factorii agravanți îl au asupra vieții umane (și care concură la trecerea la act) ne diferențează de animale.
Ideea 5
Literatura psiho-criminologică de specialitate definește furia ca „expresie a unei stări afective primitive de natură explozivă”. Așa cum actul prin furie poate fi pus în aplicare fără violență, așa și actul prin violență poate fi pus în aplicare fără implicarea furiei.
Alin Leș
psiholog, expert criminolog
Societatea Română de Criminologie și Criminalistică, Filiala Sibiu
Președinte
©2014. Toate drepturile rezervate
